Iubitul meu, tu, oare, unde ești
Pe lumea asta crudă și amară... ?
Și-n clipele de-acum ce te gândești... ?
Și inima din piept unde îți zboară... ?
Și ție îți e dor de Mielul blând,
De ochii Lui – a dragostei izvoare... ?
Și tu-L aștepți, privind spre cer plângând,
Tânjind să strângi la piept a Lui picioare... ?
Și tu Îl chemi să vină-n nopți târzii,
În rugăciuni de foc, de implorare –
”Te rog, Isus iubit, Te rog să vii!” –
Cu ochii pironiți să-L vezi c-apare... ?
Și tu te lupți acum să biruiești
Păcatul greu ce vine prin ispită,
Cununa veșniciei s-o primești... ?
Să fii și tu în gloata strălucită,
Cu haine albe, ramuri de finic,
Cântându-I Celui ce ți-a dat salvarea... ?
Când mă gândesc, nu știu ce să mai zic...
Mi-e și mai dor... Mai lungă-i așteptarea... !
Și tu visezi acum la ce va fi,
Un vis ce ți-e mai drag ca orice-n lume... ? –
Un vis cu sfinți, cu îngeri mii și mii... ?
Cât îmi doresc ca-n față să-mi poți spune...
Să-mi spui, iubitul meu, că simți la fel...
Că inima și ție îți e arsă...
Să-ți văd în ochi cât Îl iubești pe El –
Lumina ce-n privire se revarsă...
Tu nu ești azi aici... dar te aștept.
Și știu că o să vii-ntr-o zi aleasă...
Ne-om întâlni pe drumu-acesta drept –
Tu mire scump și eu a ta mireasă...
Ne-om lua de mână... și-om porni spre cer,
Pe urmele trasate dinainte.
Și vom străbate arșiță și ger,
Eu-n urma ta și tu mereu ’nainte...
Când unu-a fi mai slab, vom strânge mâna,
Vom trece stângăciile, iubind... !
Zburând prin timp, noi vom sfida țărâna –
Vom fi priviți mereu întinerind... !
Acum zâmbesc... gândindu-mă-n visare,
Precum odat’ la basmele cu prinți...
Oh, nu-i ușor să fii în așteptare,
Scăldându-ți chipu-n lacrime fierbinți...
Dar, Tată bun, Tu știi cum se frământă
O inimă ce-așteaptă și așteaptă...
Și știi așa de bine când e frântă,
Când urcă sau coboară câte-o treaptă...
Când crede mult... sau când se îndoiește...
Când valul deznădejdii o ascunde...
Căci ochiul Tău de-a pururi o privește
Și-urechea Ta de-a pururi o aude... !
O, Tată bun, ascult-a mea dorință,
Chiar de nu-i vremea să-l aduci la mine –
Pe-acest Pământ murdar de suferință,
Cu brațul Tău păstrează-l lângă Tine... !
Fă tot ce vrei, dar ține-l fără pată –
Un preot sfânt familiei ce vine,
Scriptura ce n-o lasă niciodată,
Iubind-o și la rău, precum la bine... !
O, nu-l lăsa puterea-i când slăbește,
Războiul să îl piardă pe vecie...
Adu-ți aminte-atunci că Te iubește
Și ține-i ținta înainte vie... !
Și, Tată bun, când lași a Ta cascadă
Să-l răcorească-n arșițele grele,
Te rog să lași și stropul meu să cadă,
Ca o pecete a iubirii mele...
Amin.
E minunat să te rogi pentru viitorul partener de viață, fără să îl cunoști măcar, dar să crezi că este Cineva care îl cunoaște și să îl încredințezi în palmele Lui de Dumnezeu!